Fiecare familie isi doreste sa aiba copii. Numarul acestora, insa poate fi decis de probleme medicale sau de mentalitatea fiecarui cuplu. In lumea de astazi este destul de dificil sa oferi copiilor conditii superioare de crestere si dezvoltare, motiv pentru care adesea tinerele familii prefera sa aiba numai un copil. Cel mai frecvent sunt invocate motive sociale pentru care familiile nu doresc multi copii.

          Copilul unic poate sa genereze parintilor experiente unice, adesea neplacute, iar el insusi poate trece in viata prin tulburari sufletesti mai grele sau mai usoare. Pericolele pe care le poate genera sau traversa copilul unic provin in primul rand de la parinti. Un copil unic este pazit cu mare grija si supravegheat excesiv de catre parinti, comparative cu alti copii de aceeasi varsta proveniti din familii numeroase. Adesea parintii ii transmit copilului aceasta anxietate ce se evidentiaza printr-o teama nejustificata pentru sanatatea si protectia sa, un copil educat in acest mediu tinde sa devina un ipohondru. Cu orice prilej i se ia temperatura, i se atrage atentia sa nu alerge, sa nu manance cutare sau cutare lucru, sa nu se murdareasca atunci cand se joaca afara, adesea parintii au tendinta de a-l supraalimenta, etc. Toate acestea au un impact major asupra personalitatii copilului unic, impiedicandu-l sa dobandesca experiente necesare cresterii si dezvoltarii sale.

          De cele mai multe ori copilul unic este nevoit sa se joace si sa comunice numai cu adultii, sa ia parte la discutiile lor care adesea depasesc nivelul sau de intelegere. Oricat si-ar dori un adult sa tina companie unui copil asemeni unui copil, nu va reusi! Copilul unic are tendinta sa se plictiseasca repede si sa se refugieze intr-o lume interioara, care sa suplineasca interactiunea cu alti copii de aceeasi varsta sau de varste apropiate. Adesea copilul unic este un insingurat, desi va incerca sa faca eforturi majore sa relationeze cu alti copii in unitati mici de timp: la joaca in parc, la gradinita sau la scoala. Adesea acesti copii se adapteaza greu in mediul gradinitei, nu prefera compania altor copii pentru ca acestia “nu-i fac mofturile” cum i le fac parintii. Ei vor intelege mai greu sau deloc sa ofere si altora o jucarie, o bomboana sau sa imparta cu alt copil bucuria de a se juca impreuna cu aceeasi jucarie. Adesea sunt respinsi de ceilalti copii datorita comportamentului sau. El nu intelege ce nu este “in regula” cu el, deoarece in familie acel comportament este acceptat.

 

          Un alt pericol la care este supus copilul unic este de a devina asocial si egoist. Crescand inconjurat de adulti, dandu-i-se mereu ceea ce-si doreste sau fiind mereu cel care alege: prajitura cea mai mare, jucaria pe care si-o doreste, manipuland prin diferite strategii parintii, crede ca acelasi “tratament” i se cuvine si in alte contexte sociale, diferite de cel al familiei.

          Copilul unic devine un neintrecut manipulator al adultilor. El va gasi metoda prin care mereu sa atraga atentia sau sa fie in centrul atentiei adultilor. El va intelege foarte curand ca isi poate stapani parintii prin ingrijorarea pe care le-o pricinuieste, falsa sau reala, devenind in scurt timp “un mic tiran”.

          Ganditi-va  bine atunci cand decideti asupra numarului de copii din familie!

Din aceeasi categorie

Mai cititi si...

Meniu

Zona Video

Sfaturi si videoclipuri haioase cu si despre copii. Urmareste galeria video si descopera o selectie deosebita dedicata educatiei, interviuri si sfaturi utile.

vezi toate clipurile

Calendarul Sarcinii