Dezvoltarea armonioasa a personalitatii umane implica si deprinderea de a fi responsabilizat inca din copilarie. A responsabiliza un copil este un proces indelungat si continuu care daca incepe din copilarie va avea rezultatele scontate in adolescenta si maturitate.

          Responsabilizarea copilului prescolar si a scolarului mic se completeaza treptat, zilnic si consecvent daca parintii il invata ca fiecare membru al familiei are responsabilitati proprii, dar si comune. Notiunea abstracta de “responsabilitate” capata sens si valoare in si prin membrii familiei. Copilul observa ca mama are responsabilitati (gatitul, spalatul si calcatul rufelor, spalarea vaselor, etc); tata are responsabilitatile sale(reparatii mici in casa, cumparaturile, spalatul si intretinerea autoturismului) si atunci le va accepta si pe ale sale bucuros. Copilul poate fi invatat inca de la 5-6 ani sa-si pastreze ordine intre lucrurile persoanale, intre jucarii si chiar in camera sa. Copilul poate fi trimis dupa mici cumparaturi la “chioscul de la colt” si poate fi invatat sa incuie si sa descuie usa. Poate fi implicat in a-si ajuta parintii la diferite activitati: aranjarea mesei, participarea la realizarea unei prajituri alaturi de mama sau spalarea masinii alaturi de tata.

          Prin responsabilizarea copilului se dezvolta foarte mult increderea in sine si respectul de sine, elemente esentiale in dezvoltarea unei personalitati armonioase. Pe langa acestea, copilul capata indemanarea de a face diverse lucruri; daca la inceput le va face cu stangacie, prin exercitiu va dobandi abilitatea de a realize aceeasi sarcina in timp scurt, putand trece cu usurinta la o alta activitate.

          Daca responsabilizarea copilului a inceput inca de la cea mai frageda varsta, cand va deveni scolar va intelege ca asta este responsabilitatea sa cea mai importanta! Dobandind incredere in sine, aceasta fiind stimulata mereu prin aprecierea parintilor, scolarul va reusi sa-si rezolve singur si bine sarcinile scolare. Nu este recomandat ca micul scolar sa-si rezolve sarcinile numai daca un parinte este prezent si alaturi de el! Adultul este cel care ii controleaza temele sau cel care doar il intreaba daca a intampinat dificultati in realizarea acesteia, fara sa-i ceara sa “vada caietul”. Aratandu-i incredere copilului in privinta responsabilitatii celei mai importante-scoala- reusiti sa-l valorizati.

          Este posibil ca in acest caz sa apara doua variante: a)copilul isi indeplineste cu success sarcinile scolare fara a fi controlat indeaproape de parinte; b)copilul mizand pe increderea aratata de parinti va incerca sa se subtilizeze de la rezolvarea sarcinilor scolare. In cazul in care apare a doua varianta de comportament solicitati-i aleatoriu sa va arate tema pe care a avut-o pentru scoala. In cazul in care nu a realizat-o aratati-i cat sunteti de mahnit ca va dezamagit, ca incepeti sa va pierdeti increderea in el, cereti-i sa realizeze tema si sa v-o si arate, precizati ca un anumit timp il veti urmari indeaproape cum isi achita aceasta responsabilitate. Este greu, fireste, sa va abtineti de la un comportament violent, de la a-i adresa cuvinte jignitoare, dar trebuie sa va stapaniti nervii. Anumite iesiri necontrolate ale parintelui pot influenta negativ comportamentul copilului si relationarea ulterioara parinte – copil. Este benefic pentru el sa-i vorbiti calm, pe un ton serios, sa inteleaga ca a gresit si ca nu este de dorit sa se repete acel eveniment.

          Cateva elemente esentiale de retinut: a) responsabilizati-va copiii inca de mici, aratandu-le ce si cum sa faca, ulterior solicitati-i sa faca singuri acea activitate; b)dovediti-i incredere copilului in momentul in care observati progrese in ceea ce face; c)pastrati-va calmul si adoptati un ton si o atitudine serioasa, dojenitoare in momentul in care copilul a gresit; d) evitati starile conflictuale generate de jigniri sau alte manifestari fata de copil, acestea nu vor face decat sa-l indarjeasca impotriva Dvs. sau sa-l determine sa va ascunda alte fapte asemanatoare; e)apreciati-i de fiecare data comportamentul pozitiv, stimulandu-i increderea in fortele proprii; f) responsabilizarea este un proces indelungat, care implica urcusuri si coborasuri inerente in educatia unui copil; g) sa nu uitati ca nu sunteti singura familie ce se confrunta cu asemenea evenimente, placute sau neplacute, generate de copilul Dvs., ci la fel ca el se comporta si alti copii de aceeasi varsta.

Din aceeasi categorie

Mai cititi si...

Meniu

Zona Video

Sfaturi si videoclipuri haioase cu si despre copii. Urmareste galeria video si descopera o selectie deosebita dedicata educatiei, interviuri si sfaturi utile.

vezi toate clipurile

Calendarul Sarcinii