S-a ÅŸtiut dintotdeauna că fiecare copil este unic. Pe parcursul creÅŸterii, copilul are propriul său ritm de viaţă. Începe încă de la naÅŸtere. Depinde de părinÅ£i să ÅŸtie să-È™i ajute copiii să depăşească temerile fiecărei vârste.

În primii ani de viaţă, copilaÅŸul se teme de faptul că nu o va găsi pe mămică atunci când va dori să i se satisfacă nevoi legate de hrană, de afecÅ£iune. Crescând se va teme de întuneric, de fantome, de multe alte lucruri pe care noi adulÅ£ii le inoculăm fără să vrem în conÅŸtiinÅ£a copiilor, doar dicutând despre ele, sau pur si simplu citindu-le o poveste sau privind un desen animat. Dacă aceste temeri vor dispărea de la sine, mai dificil va fi când va mai creÅŸte.

 

Astfel,  ajungând preÅŸcolar, se va teme de doamna educatoare, de faptul că nu va face faţă cerinÅ£elor exigente ale tuturor adulÅ£ilor din viaÅ£a lui. Va dori să se exprime în propriul său ritm, dar, încercând să menÅ£ină ÅŸtacheta ridicată, de cele mai multe ori, copilul de 4-5 ani cedează. Pe fondul unui organism stresat acesta se îmbolnăveÅŸte mai des, îi scade imunitatea, dezvoltă fel ÅŸi fel de ticuri. Drumurile către psiholog vor fi mai dese, dar cele mai multe ori părinÅ£ii unor astfel de copii, nu vor găsi nici o rezolvare a problemelor decât ascultându-ÅŸi proprii copiii ÅŸi înÅ£elegându-le temerile. Mamele simt exact ceea ce vor copii lor să transmită, dar din păcate lipsa timpului ÅŸi treburile cotidiene fac ca undeva  să existe o scindare a relaÅ£iei mamă-copil. Copilul preÅŸcolar are temeri legate de diverse aspecte din viaÅ£a de familie, se teme de fratele mai mare sau mai mic, de bunicii prea cicălitori, de faptul că trebuie să manânce atât cât i se impune, de respectarea unui program de somn, de joacă. Îi mai este frică la această vârstă de moarte, termen pe care nu îl înÅ£elege ÅŸi nu-l acceptă, în general preÅŸcolarii nu acceptă despărÅ£irile, separările de oamenii pe care îi iubesc, membrii familiei sale.

 

Micul ÅŸcolar are deja un bagaj emoÅ£ional bine conturat, el va putea să facă faţă altor provocări, îi este însă încă frică până în jurul vârstei de 10 ani de diverse lucruri:de întuneric, de a nu fi separat de mamă, de lipsa jucăriei preferată, etc. Acum el este mai stăpân pe propriile emoÅ£ii îÅŸi gestionează mai bine acÅ£iunile.

 

Elevul de gimnaziu are propria personalitate stabilită dar are în continuare angoase asemănătoare adulÅ£ilor. Se teme că nu va face faţă provocărilor de toate felurile, că nu va obÅ£ine ceea ce îÅŸi doreÅŸte cu adevărat de la viaţă.

Cu o ghidare potrivită însă din partea părinÈ›ilor, profesorilor È™i chiar a unui psiholog, copilul poate face față cu succes provocărilor È™i temerilor din viaÈ›a sa.

Din aceeasi categorie

Mai cititi si...

Meniu

Zona Video

Sfaturi si videoclipuri haioase cu si despre copii. Urmareste galeria video si descopera o selectie deosebita dedicata educatiei, interviuri si sfaturi utile.

vezi toate clipurile

Calendarul Sarcinii