S-a ştiut dintotdeauna că fiecare copil este unic. Pe parcursul creşterii, copilul are propriul său ritm de viaţă. Începe încă de la naştere. Depinde de părinţi să ştie să-și ajute copiii să depăşească temerile fiecărei vârste.

În primii ani de viaţă, copilaşul se teme de faptul că nu o va găsi pe mămică atunci când va dori să i se satisfacă nevoi legate de hrană, de afecţiune. Crescând se va teme de întuneric, de fantome, de multe alte lucruri pe care noi adulţii le inoculăm fără să vrem în conştiinţa copiilor, doar dicutând despre ele, sau pur si simplu citindu-le o poveste sau privind un desen animat. Dacă aceste temeri vor dispărea de la sine, mai dificil va fi când va mai creşte.

 

Astfel,  ajungând preşcolar, se va teme de doamna educatoare, de faptul că nu va face faţă cerinţelor exigente ale tuturor adulţilor din viaţa lui. Va dori să se exprime în propriul său ritm, dar, încercând să menţină ştacheta ridicată, de cele mai multe ori, copilul de 4-5 ani cedează. Pe fondul unui organism stresat acesta se îmbolnăveşte mai des, îi scade imunitatea, dezvoltă fel şi fel de ticuri. Drumurile către psiholog vor fi mai dese, dar cele mai multe ori părinţii unor astfel de copii, nu vor găsi nici o rezolvare a problemelor decât ascultându-şi proprii copiii şi înţelegându-le temerile. Mamele simt exact ceea ce vor copii lor să transmită, dar din păcate lipsa timpului şi treburile cotidiene fac ca undeva  să existe o scindare a relaţiei mamă-copil. Copilul preşcolar are temeri legate de diverse aspecte din viaţa de familie, se teme de fratele mai mare sau mai mic, de bunicii prea cicălitori, de faptul că trebuie să manânce atât cât i se impune, de respectarea unui program de somn, de joacă. Îi mai este frică la această vârstă de moarte, termen pe care nu îl înţelege şi nu-l acceptă, în general preşcolarii nu acceptă despărţirile, separările de oamenii pe care îi iubesc, membrii familiei sale.

 

Micul şcolar are deja un bagaj emoţional bine conturat, el va putea să facă faţă altor provocări, îi este însă încă frică până în jurul vârstei de 10 ani de diverse lucruri:de întuneric, de a nu fi separat de mamă, de lipsa jucăriei preferată, etc. Acum el este mai stăpân pe propriile emoţii îşi gestionează mai bine acţiunile.

 

Elevul de gimnaziu are propria personalitate stabilită dar are în continuare angoase asemănătoare adulţilor. Se teme că nu va face faţă provocărilor de toate felurile, că nu va obţine ceea ce îşi doreşte cu adevărat de la viaţă.

Cu o ghidare potrivită însă din partea părinților, profesorilor și chiar a unui psiholog, copilul poate face față cu succes provocărilor și temerilor din viața sa.

Din aceeasi categorie

Mai cititi si...

Meniu

Zona Video

Sfaturi si videoclipuri haioase cu si despre copii. Urmareste galeria video si descopera o selectie deosebita dedicata educatiei, interviuri si sfaturi utile.

vezi toate clipurile

Calendarul Sarcinii