Pentru o dezvoltare completa si complexa, copilul are nevoie de spatiu interior si exterior care ii da sentimentul de libertate. Odata cu cresterea are loc si dezvoltarea psihica, emotionala si intelectuala a copilului. Toate acestea se realizeaza prin educatie. Este gresit sa gandim ca educatia se realizeaza doar in unitatile de invatamant. Ea incepe in familie, se continua in familie pe intreaga perioada a scolaritatii si chiar pe intreaga perioada a vietii la orice fiinta umana.

La implinirea varstei de doi ani apar doua tendinte extreme: a) parintii considera ca unii copii de aceasta varsta au destule deprinderi si abilitati pentru a se descurca si singuri, lasandu-i adesea nesupravegheati; b) o protectie exagerata din partea parintilor astfel incat copilul nu este pus in situatia de a face singur unele activitati de care este capabil: sa manance singur, sa mestece, sa ridice jucarii de pe pardoseala, sa tina in palme sau in mana obiecte usoare.

 

Prima dintre tendinte atrage dupa sine posibilitatea de a se declansa acidente nedorite ce pun in pericol viata sau integritatea corporala a copilului. se cunosc si s-au mediatizat si prin emisiuni tv. o serie de accidente provocate de copiii mici care s-au jucat cu focul, care au cazut in cazane cu apa clocotita, care au tras obiecte grele care au cazut si le-au strivit parti ale corpului sau alunecari accidentale in santuri, in fantani sau in beciuri, intoxicatii cu diferite substante. Toate aceste accidente sunt rezultatul lipsei de supraveghere a copiilor mici de catre adulti. Sa nu uitam ca orice lucru ramane nefacut, este mai putin dureros decat situatia ca, pentru o clipa de neatentie, sa iti vezi copilul mutilat pe viata. Traumele la care este expus copilul in astfel de momente poate aduce in viata sa psihica schimbari majore, greu recuperabile in timp indelungat.

In al doilea caz, protectia exagerata a copiilor de catre adulti ii priveaza pe acestia de o dezvoltare corespunzatoare varstei. Copilul trebuie invatat sa faca diferite lucruri adecvate varstei sale. Chiar daca nu reuseste perfect sa manance singur, odata cu exersarea acestei deprinderi apare si perfectionarea miscarilor. Daca nu sunt obisnuiti sa manance o hrana diversificata, acestia nu vor invata sa mestece mancarea, nu vor dori sa incerce gustul diferitelor alimente, sau mancaruri noi.

 

Cel mai potrivit, in cel de al doilea caz, este ca parintele sa-l lase sa experimenteze sub indrumarea sa diferite activitati, sa-l laude si sa-l incurajeze pentru a-l stimula in reusita. Daca toata familia se aduna la masa de pranz sau la masa de seara, copilul de 2 ani va fi fericit sa fie la masa cu toti membrii familiei; daca toti mananca si chiar lauda gustul mancarii, pentru copil va fi o adevarata provocare sa incerce si el, singur, sa manance manuind tacamul cu stangacie, dar perseverand va reusi sa faca miscari din ce in ce mai precise si mai gratioase.

Maturarea creierului si a cailor nervoase duce la o mai buna stapanire a miscarilor, la o mai mare siguranta in executia unor miscari simple, la o buna coordonare musculara si motrica a intregului corp. Repetarea corecta a unor miscari faciliteaza invatarea lor si reprezinta o premiza pentru achizitia altora noi.

 

La aceasta varsta mersul devine mai sigur, miscarile mainilor sunt mai fine, nevoia de miscare este foarte mare, iar curiozitatea este de nestapanit. La aceasta varsta se pot introduce interdictiile, pe care copilul trebuie sa le inteleaga. Daca mama sau tata ii explica ce consecinte pot avea neascultarea sau nerespectarea regulilor, incet copilul le constientizeaza. Adesea copilul se “loveste” exact de consecintele neascultarii si astfel intelege de ce “NU” trebuie sa fie “NU”.

Toate activitatile intreprinse de copil, impreuna cu copilul sau in favoarea dezvoltarii acestuia sunt importante. De la varsta de doi ani copilul incepe sa aiba constiinta “EU-lui”. Incepe sa inteleaga ca “EL” este el, iar alta persoana este “celalalt”.

 

Perioada de varsta intre 0 si 6 ani este cea mai potrivita pentru a-si forma si a dobandi abilitati de autoservire, de a se forma ca om, de a-si forma sentimente de incredere in sine si in fortele proprii, de a persevera in a reusi, de a duce la bun sfarsit un lucru inceput sau o activitate utila. Aceasta este varsta marilor achizitii pentru viata si pentru integrarea sa in societate.

 

“Cauzele mici rastoarna adesea lucrurile cele mai mari”- Goethe

Din aceeasi categorie

Mai cititi si...

Meniu

Zona Video

Sfaturi si videoclipuri haioase cu si despre copii. Urmareste galeria video si descopera o selectie deosebita dedicata educatiei, interviuri si sfaturi utile.

vezi toate clipurile

Calendarul Sarcinii