Bebelusii sunt total dependenti  de mama in primele luni de viata si au nevoi pentru care trebuie sa le fiti aproape, pe care sa le banuiti sau sa le identificati in functie de felul in care se manifesta copilul. Un bebelus care se simte confortabil este linistit, doarme de doua ori pe zi si  relativ neintrerupt pe timp de noapte. El mananca si se misca normal, iar acest lucru se reflecta in cresterea sa in greutate intre 500-900 de grame pe luna si cresterea sa in lungime, aproximativ 3-5cm in prima luna de viata.

          Dezvoltarea neuro-motorie a copilului se recunoaste prin faptul ca acesta dobandeste un control tot mai mare asupra muschilor si a miscarilor pe care le executa. Progresele se realizeaza totdeauna de la muschii capului spre cei ai extremitatilor.

 

Cu fiecare saptamana de viata bebelusul reuseste sa stea tot mai intins, bratele dezdoite si departate de trunchi, daca la inceputul vietii isi mentinea pozitia fetala, ghemuit, cu genunchii stransi, coatele flexate. La farsitul lunii a doua, inceputul lunii a treia de viata, bebelusul incepe sa pedaleze din picioare, apoi sa miste haotic mainile si picioarele. Pana la inceputul celei de a doua luna de viata bebelusul sta cu pumnii stransi; daca adultul isi vara degetul in pumnul bebelusului, acesta il va strange, deoarece are tendinta de a strange si mai tare pumnul, aceasta demonstrand un simt tactil normal la aceasta varsta. La inceputul celei de a treia luna de viata bebelusul isi desface degetele, iar mult dupa aceasta varsta isi va mentine marea majoritate a timpului degetele desfacute, chiar si in timpul somnului.

 Pentru dezvoltarea tonusului muscular este indicat ca bebelusul sa fie culcat pe spate sau pe o parte sau pe alta, alternativ. Este bine ca pe parcursul a 24 de ore, bebelusul sa fie asezat pentru 1-3 minute si pe burta, dar nu imediat dupa ce a mancat. Este recomandat ca bebelusul sa fie pozitionat pe burta dupa baia de seara, inainte de a manca. Astfel bebelusul are posibilitatea de a-si dezvolta tonusul muscular al intregului corp.

 

          Sugarul mic in prima luna de viata nu are coordonare oculo-motorie, adica nu isi poate concentra privirea decat asupra unui obiect aflat in fata ochilor, dar la o distanta de cca. 30-40cm. Spre varsta de 3 luni bebelusul urmareste cu privirea chipurile umane, obiecte stralucitoare sau obiecte viu colorate ( rosu, galben sau portocaliu).

          Tipetele reprezinta o forma de comunicare cu ceilalti, o forma de a-si arata bucuria, durerea sau disconfortul determinat de foame, colici, scutece ude, frig sau teama. Tipetele copilului se diferentiaza in functie de motivul care le genereaza: acute si cu aparitie brusca in cazul disconfortului, in cascade in cazul in care isi manifesta bucuria, acompaniate de o expresie faciala adecvata; puternice si cu expresii faciale specifice in cazul in care apar zgomote stridente, este lovit sau apar factori exteriori  care produc disconfortul (frig sau caldura puternica, cazatura, o lumina puternica in incapere, etc.). Tipetele de discomfort au o tonalitate acuta, total diferita de tipetele de bucurie.

 

Pentru a-l calma trebuie indepartata cauza care a provocat starea de discomfort, apoi cu mangaieri aplicate pe cap sau pe corp, apropierea de mama prin imbratisare,vorbe calde, linistite pentru ca bebelusul sa se simta protejat, in siguranta.

Nevoia de afectivitate este resimtita de bebelus inca din prima luna de viata. Desi nu poate sa vorbeasca, orice bebelus “stie”, “simte”, “intelege” daca este iubit si acceptat de familie, in special de mama, sau “se simte respins” si “nedorit”. Singura sa posibilitate de reactie la atitudinea familiei este sa planga chiar in bratele parintilor, sa nu creasca in greutate desi mananca ori de cate ori ii este foame. Aceste reactii ale copilului pot fi intelese de parintii care ei insisi nu-l accepta pe bebelus.

 

Fireste ca aceste reactii, asupra carora am insistat in randurile de mai sus, sunt foarte rare, dar  ele exista si se manifesta in special in cazul copiilor proveniti din legaturi nedorite sau in momente ”considerate nepotrivite” de catre parinti.

Orice fiinta umana are nevoie de afectivitate in orice moment al vietii sale. Pe langa celelalte elemente necesare dezvoltarii si cresterii copilului, ce presupun valori materiale (imbracaminte, alimente, caldura, etc.) afectivitatea nu presupune investitie financiara, dar are o valoare foarte mare in dezvoltarea bebelusului.

 

“A creste copii este un lucru riscant; reusita depinde de multa truda si grija, iar nereusita intrece orice alta durere”- Democrit

Din aceeasi categorie

Mai cititi si...

Meniu

Zona Video

Sfaturi si videoclipuri haioase cu si despre copii. Urmareste galeria video si descopera o selectie deosebita dedicata educatiei, interviuri si sfaturi utile.

vezi toate clipurile

Calendarul Sarcinii